Eu nu pot să mă schimb
Nu în același timp
Plantez în mine frustrări, țări, mări
În care mă pierd
Mă pierd pe mine și nu mai pot să cred
Tu, tu nu mai vrei să fiu eu
Dar, oare, tu ai fost tu mereu?
Aruncă tu prima piatră!
Știi că și tu ești vinovată
Și dacă pleci, să pleci cu inima curată (Yeah, uh)
Și tot ce fac acum îmi pare inutil
Ard în mine iar și iar, fără fitil
Să nu spui «nu» niciodată
Dar cum să spui «mereu»
Când tu nu mai ești tu și eu nu mai sunt eu?
Ca doi anonimi, ne temem de singurătate
Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate
Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim
Ca doi anonimi, ne temem de singurătate
Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate
Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim
(Oameni, oameni, -s niște, -s niște)
Oamenii-s niște oglinzi (Ey)
Mă vinzi, pe tine te vinzi (Ey)
Mă minți, pe tine te minți (Ey)
's păcătos, nu putem fi sfinți (Ey)
Nu putem fi decât ce suntem
Nu mă schimb, nu te schimbi, nici dacă vrem
Blocați, baby, în noi și în tot ce avem
Noi, doi anonimi, și ăsta-i ultimul tren
Nu există greșeli, baby
Când noi suntem o greșeală
Și singur nu-mi găsesc muza
Eu, foaie, și tu, cerneală
Mai scrie-mi, străino, povești despre tine
Pe inimă, încă o coală
Paharele noastre sunt pline
Și camera noastră prea goală
Ca doi anonimi, ne temem de singurătate
Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate
Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim
Ca doi anonimi, ne temem de singurătate
Fără să știm, stăm împreună, spate-n spate
Nici nu iubim, de frica de-a fi singuri, nici nu fugim
Ca doi anonimi…
